Asa ma simt eu
acum, m-am luptat cu capitala timp de 10 ani dar îmi e dor nebun de
casa, de familie, de prieteni asa ca, ma întorc acasă, acolo unde
ma simt bine, unde nu îmi lipsește nimic, unde este cald si frumos.
Am încercat sa
ma adaptez printre străini dar am realizat ca tot mai bine este
acasă.
Nu regret nimic
din ce am făcut, acum ceva timp asta îmi era visul, sa reușesc in
capitala si asa am făcut doar ca au trecut anii si am început sa ma
maturizez, sa ma schimb iar acum am obosit si simt ca tot mai bine
este acasă.
De ce nu mi-am
ascultat părintii când îmi spuneau asta? Poate unele lucruri nu le
poți învăța dacă nu treci prin ele, fără sa realizezi singur,
fără sa simti ce-ți dictează inima, unde te cheamă sufletul.
Asa ca...ma duc
acasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu