Acel moment in viata când nu crezi, dar toate te trag spre credinta.

S-a întâmplat acum un an când am fost la mormântul lui Arsenie Boca, m-am dus acolo cu o prietena, eu doar pentru a vizita locuri noi iar ea pentru a cauta un răspuns.

Am ajuns acolo într-o duminica dimineata, era un haos total, toată lumea era disperata ca Parintele sa le îndeplinească dorința lor arzătoare. Eu nu sunt o persoana credincioasa asa ca nu prea mi-a pasat si doar m-am repliat dupa restul. Dar, a existat o secunda in viata mea pe care nici acum nu o pot explica, acea secunda in care toata fiinta mea ma tragea catre un om pe care nu il cunosteam si nici nu credeam ca o sa vreau sa il cunosc. In haosul care era acolo, nebunia de oameni disperati sa ajunga la mormantul parintelui Arsenie Boca, ceva ciudat s-a intamplat cu mine. Am zarit o persoana care aveam senzatia ca era o fantoma ce se plimba foarte lin printre noi, un parinte pe care simteam ca doar eu il observ, care trecea prin multime ca o fantoma si eu eram singura care il vede iar toate instinctele imi spuneau sa ma duc sa stau de vorba cu el. Dar, nu am facut-o, poate din frica de a nu-mi demonta refularea mea fata de credinta sau poate ca imi era rusine sa il deranjez.

Asa ca, am stat doar sa il urmaresc cum dispare prin multimea care aveam impresia ca trece prin el, ca nu il observa.

Doar ca a trecut un an de atunci si inca ma mai gandesc la acel preot si nu imi pot explica de ce, inca mai e ceva in mine care imi spune ca trebuie neaparat sa ma duc sa vorbesc cu el, ca este singura mea sansa pentru a-mi gasi linistea in viata. Nu intelega asta, nu vreau sa o explic, dar poate ca uneori este nevoie sa facem doar ce simtim si atat, asa ca imi iau inima in dinti si ma voi duce inapoi acolo, sa il caut pe acel parinte si sa inteleg ce era nevoie sa-mi spuna, ce trebuia sa aud pentru a merge mai departe.

Sa vad care este scopul acestei calatorii pe care am incercat atat de mult sa o refuz.

Sper sa-mi gasesc linistea pe care o cautam iar daca nu este sa fie asa, sunt sigura ca exista un motiv pentru care in acea zi doar eu l-am vazut.

Asa cum am mai spus, nu sunt o persoana credincioasa, dar...se pare ca ceva tot exista!