I'm a strong woman!

Fara sa ne dam seama, usor...usor, femeile ajung sa devina sexul puternic.

Avem grija de casa, de copii, de sot si in plus avem si o cariera.

Incepem sa fim din ce in ce mai puternice si asa ajungem sa devenim sexul puternic si incepem sa ne capatam independenta.

Dar, odata cu independenta vin si sacrificiile, putini barbati sunt cei care accepta ca femeia sa fie mai puternica decat ei, sa aduca mai multi bani in casa si sa gestioneze lucrurile mult mai usor decat o vor face ei.

Asa ca, sexul masculin inca incearca sa caute acea femeie pe care sa o ocroteasca si care sa-i ofere siguranta de care orice mascul are nevoie iar femeile adevarate ajung sa fie parasite pentru ca sunt mult prea bune, pentru ca pot si fara ei si pentru ca nu vor sa accepte sa fie inferioare.

Am ajuns in era in care nimeni nu doreste sa cedeze, sa fie condus....toti ne dorim sa conducem si ajungem prin a ne conduce decat pe noi.

Si totusi, femeile incep ca castige teren, sa ravneasca la tronul pentru sexul puternic.

Cine crezi ca va castiga?

Realitatea...doar o reclama proasta!

Suna ca o reclama proasta, dar asta este realitatea....doar o reclama proasta!
Il suni si-ti spune ca nu are timp de tine, ca este ocupat, ca are alte lucruri mai importante de facut si nu poate sa stea cu tine de vorba, dar el cand suna, tu lasi totul balta doar ca sa fiti impreuna.
Cum de nu ai realizat pana acum ca doar se foloseste de tine, ca nu simte pentru tine ce simti tu pentru el.
El isi doreste doar pe cineva care sa-i satisfaca placerile ocazional, pe cand tu iti doresti sa-si imparta viata cu tine.
Chiar atat de oarba poti fi, chiar atat de greu este sa realizezi ca nu te vrea, ca doar te foloseste.
Daca nu are timp de tine, tu de ce-ti faci timp pentru el?

Acum pe locul 17 in top bloguri personale! :)

Usor, usor ajung si in top 10.
Va multumesc pentru ca m-ati ajutat sa ajung aici!

Esti in gandul meu mereu!

Ma trezesc dimineata, imi beau cafeaua si ma intreb ce faci, daca te-ai trezit sau inca dormi.

Sunt in drum spre munca, dar cu gandul tot la tine.

Ma duc in pauza de masa sa mananc si ma intreb daca tie iti este foame sau daca ai mancat deja.

Vin seara acasa si ma gandesc cum ti-a mers tie astazi, daca esti obosit si daca ai ajuns acasa.

Ma bag in pat si in gand iti spun noapte buna.

Tot ce fac, zi de zi, ma arunca gandul tot la tine si m-am obisnuit.

M-am obisnuit asa si imi este bine.

Inca esti acolo-n gandul meu, inca esti o parte din mine iar lucrul acesta ma face sa-mi fie bine.

Ma sperie ziua cand te voi uita, când nu-mi va mai pasa de tine pentru ca stiu ca atunci voi iubi pe altcineva mai mult decat te-am iubit pe tine iar asta ma inspaimanta, nu stiu daca as putea face fata si daca as putea trece prin tot ce am trecut candva, cu tine.

Asa ca, imi vine sa te sun, sa-ti spun ca sunt bine si ca inca nu am uitat de tine.

Este necesar sa „rupem" tiparele si sa-i ajutam sa fie fericiti.

Esti invatat de mic ca in viata trebuie sa faci o scoala, un liceu, o faculte, mai nou si un master iar apoi sa-ti gasesti de munca, sa-ti iei o casa in rate pe 30 de ani (pentru ca altfel nu se poate), sa-ti faci o familie (daca esti mai norocos) iar apoi sa muncesti si sa astepti sa mori.

Ne intrebam de ce suntem nefericiti, avem tot ce ne-am dorit si totusi suntem nefericiti.

Intrebarea este....ai tot ce ti-ai dorit tu sau ce ti-au spus altii ca trebuie sa-ti doresti.

Haideti sa incercam sa ne intoarcem in trecut, pe vremea când eram copii si sa ne amintim ce ne doream sa devenim iar raspunsul la intrebarea... „de ce nu sunt fericit?” ti-l vei da singur.

Nu suntem fericiti pentru ca nu asta ne-am dorit de la viata, nu asta ne facea fericiti cand eram copii. Am ajuns aici pentru ca asa cere societatea, sa fim niste mediocrii, nu cumva sa excelam intr-un anumit domeniu sau sa „rupem" tiparele.

Am vazut ca in ziua de astazi se pune foarte mult accent pe studii si de preferat sa ajungem sa lucram si intr-o multinationala, sa devenim toti niste „soareci" de birou.

Nu-mi condamn parintii pentru ca nu m-au ajutat sa-mi dezvolt aptitudinile, pe vremea când ei erau tineri lucrurile stateau altfel, terminai o scoala iar statul te ajuta sa-ti gasesti de munca si sa-ti iei o casa fara sa mori de foame pentru ca ai rate de platit. Asa au fost crescuti si asa ne-au crescut si ei pe noi, in plus pe vremea aceea nu aveau acces la informatie asa cum avem noi acum.

Intre timp vremurile s-au mai schimbat iar acum stai 18 ani in scoala ca apoi sa vrei sa te angajezi si sa ti se spuna ca nu ai experienta.

Asa ca, haideti sa incercam sa schimbam ceva, daca pentru noi este prea tarziu, macar pentru copiii nostri, sa invatam sa ne ascultam copiii, sa vedem ce pasiuni au si sa incercam sa le dezvoltam aceste pasiuni.

Poate nu-i place matematica dar sta toata ziua si deseneaza, poate-i place literatura sau isi doreste sa cante la chitara, poate ii place sa joace fotbal sau sa gateasca.

Haideti sa incercam sa ne ajutam copiii sa faca in viata ceea ce-si doresc ei nu ce-si doreste societatea pentru ei.

Este necesar sa incepem sa „rupem" tiparele si sa-i ajutam sa fie fericiti.

Cum sa mai credem in dragoste la prima vedere daca am ajuns orbi?

Am incetat de foarte mult timp sa mai merg cu capul lasat in pamant atunci când ies din casa sau sa ma asez la o masa si sa-mi scot imediat telefonul pentru a vedea ce se mai intampla pe Facebook sau pe alte retele de socializare.

Imi place atunci când ies pe strada sa observ lumea din jurul meu, sa le analizez reactiile si sa-mi imaginez ce-i framanta.

Ti s-a intamplat vreodata sa mergi pe strada si sa treaca cineva pe langa tine care sa se uite fix in ochii tai? Care este prima ta reactie, incerci sa-ti feresti privirea? De ce am ajuns sa facem acest lucru, de ce un simplu contact vizual cu o alta persoana a ajuns sa ne intimideze atat de mult?

Cred ca am ajuns sa nu mai stim sa comunicam in viata reala, ne-a acaparat atat de mult Facebook-ul incat nu mai suntem capabili nici macar sa raspundem la un zambet sau o privire frumoasa.

Surprind in restaurante sau la terase din ce in ce mai multe cupluri care nu-si schimba nici macar o privire, sunt cu ochii tintiti in telefoane si nu cred ca fac asta pentru ca nu mai au ce sa-si spuna, o fac doar pentru simplul fapt ca s-au obisnuit asa, se simt in largul lor in lumea virtuala unde viata este mult mai simpla.

Si asa ajungem sa fim singuri, sa nu mai fim capabili sa facem fata trairilor pe care ti le poate oferi un simplu zambet aruncat in treacat pe strada sau o simpla vorba frumoasa.

Cum sa mai credem in dragoste la prima vedere daca am ajuns orbi?

Daca in mai putin de o saptamana

Daca in mai putin de o saptamana am reusit sa ajung pe locul 24 in top bloguri personale, inseamna ca este ceva ce fac cum trebuie.
Va multumesc pentru ca imi urmariti pagina!

De ce nu esti si nu vei fi tu acela.

Iti doresti o viata in doi alaturi de mine, vrei sa avem o familie impreuna si sa traim fericiti pana la adanci batraneti, dar nu stii de ce nu-ti impartasesc gandurile, de ce nu vreau sa traiesc alaturi de tine pana vom muri.

Motivul este simplu, pentru ca nu m-ai ascultat si inca nu ma asculti, tot ce-ti spun trece pe langa tine de parca nici nu exist, de parca sunt doar o fantoma care incearca sa se arate dar nu reuseste.

Imi doresc tot ce-ti doresti si tu, dar nu alaturi de tine.

Imi doresc dragoste si copii, dar nu de la tine pentru ca nu poti si cred ca nu vei reusi vreodata sa ma intelegi iar eu nu voi putea sa ma deschid in fata ta asa cum iti doresti tu.

Vreau sa fiu iubita, dar de altcineva.

Ce-ti doreai când erai mic si unde ai ajuns?

Ce ne doream in copilarie sa facem cu viata noastra, la ce visam, care era pasiunea noastra si unde am ajuns.

Visai ca te vei face doctor...esti doctor?

Visai ca vei deveni inginer...esti inginer?

...............................................................

Visai...esti ce ai visat sa fii?

Eu, in copilarie nu mi-am dorit sa ma fac balerina, astronauta, profesoare...etc.

In copilarie imi doream o familie fericita...doar atat!

Si unde am ajuns astazi...inca imi mai doresc acele lucruri dar se pare ca nu este suficient sa-ti doresti pentru a se si indeplini, este nevoie de mai mult iar eu inca invat pentru a ajunge acolo unde mi-am dorit toata viata sa ajung.

Tu, ce ai facut cu viata ta, unde ti-ai dorit sa fii si unde ai ajuns?

Vreau sa iubesc!

Toti din jurul meu se indragostesc, mai putin eu!

De ce pe mine ma sare dragostea, de ce nu pot gasi pe acel cineva?

Am tot cautat pana in momentul in care am obosit si am renuntat. Asa ca, mi-am zis ca pe mine dragostea nu ma vrea, nu inteleg de ce dar stiu ca e asa. Mi-am dorit din tot sufletul sa iubesc, dar cineva nu vrea, nu vrea sa-mi gasesc perechea si nu stiu de ce pentru ca nu cred ca am gresit cu ceva.

Se spune ca in viata primesti ce-ti trebuie nu ce-ti doresti. Daca este sa fie asa inseamna ca nu de dragoste am eu nevoie, am nevoie de altceva.

Nu vreau acel ceva, eu imi doresc dragoste asa ca viata dragoste sa-mi dea!

Ce faci cand realizezi ca te-ai indragostit?

Un prieten drag m-a intrebat...

„Ce faci atunci cand ceva cu totul banal te face sa te intorci si dai de o privire...niste ochi si un chip! Si din privirea aia sa-ti spui scurt in minte : as putea sa ma uit la ochii si chipul asta linistit pana la sfarsitul vietii.”

Trebuie sa incerci pentru simplul fapt ca iti datorezi tie acest lucru!

Cand te cuprinde acel sentiment inseamna ca te-ai indragostit, ca acel cineva pe care il asteptai de o viata a venit si merita sa risti, sa faci primul pas si sa nu il/o lasi sa plece fara sa stie ce simti . Trebuie sa incerci ca sa ai sufletul impacat ca ai facut tot ce se putea face pentru a avea acea faptura minunata alaturi de tine pentru tot restul vietii.

Nu bate in retragere pentru ca meriti sa fii feicit/a, sa vezi acei ochi frumosi pentru tot restul vietii doar pentru simplul fapt ca te-ai indragostit de ei, ca te-au facut sa crezi ca se poate.

Poate exista si un final fericit!

Asa ca...merita sa risti!

Live for today!

Atunci când iti va spune ca te iubeste, il vei iubi, când iti va spune ca te doreste, il vei dori iar atunci când iti spune ca te lasa...vei suferi!

Asta inseamna dragostea...sa iubesti, sa doresti si sa suferi!

Nimic nu vine fara suferinta, dar incearca sa nu te gandesti acum la partea mai grea, incearca sa primesti ceva frumos ca mai tarziu...când spui ca nu te asteptai, dar te minteai pentru ca in sufletul tau stiai exact ce va urma, sa treci si prin suferinta.

Iar atunci, când va veni durerea, incearca sa te lupti cu tine pentru a te convinge singura ca nu mai exista tot ce era, ca s-a terminat si trebuie sa mergi mai departe.

Dar, inca nu te gandi la asta chiar daca va veni si suferinta, mai e pana acolo asa ca zambeste si fi fericita pentru ca maine este o alta zi in care orice este posibil dar nimic nu te poate pregati pentru ziua de maine.

Cum au ajuns femeile atat de reci si distante?

Intodeauna, in viata unei femei va exista acel barbat care sa o imbete cu vorbe dulci si promisiuni frumoase doar din dorinta de a mai castiga inca un trofeu iar apoi sa plece mai departe.

Dar, in viata oricarui barbat vine acea zi in care a strans mult prea multe trofee pe care nici nu le mai poate numara si incepe sa-si doresca mai mult, incepe sa-si doresca pe cineva pe care sa iubeasca, cu care sa-si imparta casa si patul si cu care sa se bucure de micile placeri ale vietii...incepe sa-si doresca acea femeie!

Asa ca, se apuca sa caute si sta de vorba cu femei care-i plac si cred ca i-ar putea impartasi visele, dar realizeaza ca niciuna nu este dispusa sa se deschida in fata lui asa cum este el dispus sa te deschida in fata ei, sa-i spuna ce o face sa rada, cum isi bea cafeaua dimineata, cum ii place sa fie alintata si ce-si doreste de la barbatul de langa ea.

Cauta pe cineva dispus ca si el sa-si puna sufletul pe tava dar nu gaseste si se intreba de ce.

Incearca sa gaseasca o explicatie, dar nu reuseste asa ca ajunge la concluzia ca femeile sunt reci si distante pentru ca...asa sunt ele.

Gresit, nu suntem asa, nu ne-am dorit sa ajungem aici.
Ne doream sa ne tineti in brate dimineata in timp ce voi va grabeati sa iesiti cat mai repede pe usa, visam la ce ne spuneati atunci când ne sopteati la ureche vorbe dulci, ne doream sa fim cu voi dar voi va doreati altceva iar acum nu ne mai dorim nimic.

Pentru noi nu era doar un joc, era mult mai mult de atat...

Asa ca...what goes around, comes around iar acum...nu ne mai dorim nimic!

Vreau sa fiu cu tine si nu stiu cum sa-ti spun asta.

Ma trezesc cu tine in gand, incerc sa-mi gasesc ceva de facut toata ziua ca sa nu ma gandesc iar la tine, dar vine seara si esti tot acolo, in gandul meu si tot ce-mi doresc este doar sa te visez.

Nu stiu cum sa-ti spun asta pentru ca imi e frica ca vei fugi asa ca...nu-ti marturisesc si tot ce fac este sa fiu distanta si sa ma prefac ca nu-mi pasa, ca nu ma intereseaza persoana ta si nu conteaza daca ma vrei sau nu.

Ce nu stii este ca nu-mi da pace gandul ca ai putea fi cu altcineva si vreau sa te pastrez doar aici cu mine, sa te sarut de noapte buna si sa-ti spun...buna dimineata.

Dar imi este mult prea frica de cum vei reactiona daca-ti voi spune tot ce simt asa ca tac si ma prefac indiferenta, ca nu-mi pasa.

Daca imi e frica sa-ti marturisesc ce simt, inseamna ca nu te am si nici nu te voi avea. Sunt o persoana realista si stiu ca atunci când am retineri nu sunt din vina mea.

Daca nu-ti pot marturisi tot se simt pentru tine inseamna ca tu m-ai facut asa si nu o sa iasa nimic bun din asta.

Asa ca, mai bine doar imi pun sentimentele pe foaie si ma retrag usor, pentru ca daca chiar simteam ca ma doresti cu adevarat iti spuneam cu mult timp in urma adevarul iar acum am obosit si nu stiu cine este cel vinovat, dar nici nu mai conteaza asta..te iubesc si iti doresc o viata fericita!

Imi iubesc viata, cu bune si rele!

Am uitat sa ne bucuram de ce avem, am uitat sa apreciem persoanele din viata noastra ce ne iubesc cu adevarat. 

Am uitat sa ne bucuram de o zi insorita sau sa dansam in ploaie.

Mereu o sa existe trecutul care nu ne da pace si viitorul ce ne ingrijoreaza.

Mereu o sa ne dorim mai mult, dar...STOP!

Ma bucur de viata mea, acum, aici si cat inca pot. 

Sa stiu ca se poate si mai bine nu face decat sa ma motiveze iar sa stiu ca se poate si mai rau nu face decat sa ma linisteasca.

Iubesc sa iau tot ce este mai bun de la zi si sa consider esecurile doar niste lectii de viata.

Iubesc sa ma trezesc dimineata cu zambetul pe buze pentru ca inca pot face asta.

Imi iubesc prietenii si familia si incerc sa le fiu aproape pentru ca ma iubesc si ei.

Vreau sa imi traiesc viata din plin si sa ma bucur de tot ce imi ofera, cu bune si rele.

Sa zambesc atunci când ar trebui sa plang si sa apreciez atunci când sunt fericita.

Iubesc viata! :)

Cand oferi tot ce ai tu mai bun...

O vezi si-ti dai seama ca trebuie sa fie a ta, nu te poti gandi la nimic altceva, nu poti sa mai mananci sau sa mai dormi, te gandesti doar cum ai putea face s-o cuceresti, sa-ti zica ca doar cu tine vrea sa fie si nu-si mai doreste nimic altceva.

Te bagi in seama cu ea si incepeti sa discutati, tu vrei sa o asculti, sa aflii totul despre ea iar ea doreste sa fie ascultata si asa-i aflii povestea vietii.
Incepi sa o incurajezi, sa-i vindeci ranile deschise de altii din urma ta, sa o ocrotesti asa cum stii tu mai bine dar...fara sa-ti dai seama ai ajuns confidentul si prietenul ei cel mai bun.
Iti doresti altceva de la ea, nu doar o simpla prietenie asa ca ii declari dragostea pe care i-o porti, dar deja prietenia voastra a ajuns mult prea departe si nu te mai poate privi cu alti ochi, vede in tine doar un prieten.
Nu intelegi unde ai gresit si accepti sa ramai langa ea doar ca simplii amici in speranta ca intr-o zi va realiza ce barbat minunat esti si va veni la tine cu bratele deschise.
Asa ca ajungi sa suferi in tacere când o vezi cu diversi barbati si inca mai incerci sa o ocrotesti.
Dar nu uita...va veni ziua in care tu, cel mai bun prieten al ei, vei afla chiar de la ea ca s-a indragostit si fii sigur ca nu vei fi tu acela, s-a indragost de altcineva.
Atunci nu va mai avea nevoie nici macar de prietenul ei cel mai bun si va pleca fara sa se uite in urma.
Vei ramane cu inima sfasiata si inca gandindu-te cu ce ai gresit.

Incearca de la prima intalnire sa-i spui ce simti, ce asteptari ai de la ea, nu astepta pana va fi prea tarziu iar daca nu-si doreste acelasi lucru, pleaca, pleaca cat mai departe de ea!

De ce m-am indragostit de el.

Tocmai ce iesisem dintr-o relatie de lunga durata si imi doream doar sa petrec cat mai mult timp singura, sa nu mai fiu nevoita sa dau socoteala unde ma duc si ce fac, sa nu mai strang de prin casa haine aruncate pe jos, sa nu mai gatesc (doar pentru mine nu fac de mancare, mananc ce apuc), sa ma pot trezi in weekend la ce ora vreau, sa nu mai vad in fiecare seara stirile din sport de pe toate canalele TV romanesti. Era momentul sa ma bucur de singuratate si totusi nu s-a intamplat asa.

L-am cunoscut prin niste prieteni comuni iar apoi a tot insistat sa ne vedem. Am incercat sa gasesc diverse scuze pentru a nu ma vedea cu el pentru ca nu imi doream nici macar o aventura asa ca ce sens avea.
Pana la urma ma convins sa ne intalnim si asa a inceput totul. Ne-am vazut si a doua zi si saptamana urmatoare si usor usor m-am trezit ca eram intr-o relatie pe care nu mi-o dorisem.
Dupa cateva luni de relatie, am incercat sa-i gasesc defecte pentru a-mi da eu singura un motiv sa ma despart de el dar era prea tarziu, fara sa vreau ajunsesem sa il iubesc si sa-i iubesc inclusiv defectele.
Si asa m-am indragostit.
Surprinzator cum dragostea vine exact atunci când nu te astepti sau nu iti doresti de parca vrea sa-ti faca in ciuda. Daca o chemi nu vine, vine doar când vrea ea, exact ca o femeie capricioasa care face doar ce are ea chef fara sa te intrebe si pe tine ce vrei. smile emoticon

Ce te atrage la o persoana prima data când o vezi?

Se spune ca prima oara te atrage infatisarea, corect?
Ce inseamna ca ne atrage infatisarea? Toti avem un anumit tipar in care se incadreaza toate persoanele care au facut parte din viata noastra? Daca da, atunci toti/toate fosti/fostele si actualii/actualele au ceva in comun, fizic vorbind, corect?

Daca imi plac barbatii bruneti cu ochii verzi atunci...toti iubitii au fost bruneti cu ochii verzi. Gresit, nici macar unul nu a fost brunet sau cu ochii verzi! smile emoticon
Unul era mic de statura cu ochii caprui, altul inalt si slab iar altul plinut si cu ochii albastrii.
Atunci, daca eu nu am un tipar, ce m-a atras...
- lejeritatea cu care vorbeste, sa fie o persoana relaxata care se simte bine in pielea ei;
- simtul umorului, cred ca este cel mai important sa fie o persoana vesela. Sigur iti va transmite o stare de bine;
- atitudinea lui fata de cei din jurul lui, iti dai seama de cineva cum se va purta cu tine din felul in care se poarta cu prietenii lui;
- capacitatea de a asculta;
- modestia;
- si cel mai important – chimia pe care o ai cu acea persoana, daca nu exista chimie atunci nu exista nimic.
Pe voi ce va face sa intrati in vorba cu o persoana de sex opus si sa va doriti sa o cunoasteti mai bine?

Toti stiu mai bine decat mine ce trebuie sa fac cu viata mea.

Daca ies afara, in parc cu cainele sigur se va gasi o babuta sa-mi spuna ca mai bine cresteam un copil decat sa cresc un caine.
Vreu sa-mi schimb job-ul, toata lumea se va gasi sa-mi zica ca nu este bine ce fac.
Ies imbracata intr-o rochie care mie chiar imi place, sigur se va gasi cineva sa-mi spuna ca nu-mi sta bine sau era mai bine daca imi luam pe mine un tricou si o pereche de blugi.
Ma tund...”mai bine iti statea cu parul lung”.
Plec la mare...”dar era vreme de mers la munte”.

Mereu voi primi sfaturi gratuite, pe unele probabil ca le voi asculta iar daca se va dovedi ca nu erau bune nici macar nu vor recunoaste ca mi-au dat un sfat prost....”Sfatul era bun, tu nu ai procedat corect”.
Asa ca ....nu spun ca nu trebuie ascultata parerea celorlalti, de cele mai multe ori pe mine m-a ajutat, dar...decizia este doar a mea asa ca fac doar ce simt eu ca este bine pentru mine
Nu ma las condusa de cei din jurul meu, dar retin ce mi-au spus, poate chiar imi statea mai bine cu parul lung. smile emoticon

Sa dam cartile pe fata.

De ce este atat de greu sa spunem ce simtim, cum s-a ajuns la asta?

De ce este greu sa spui cuiva...nu te mai vreau, te iubesc, lasa-ma, imi e dor de tine, intoarce-te, etc..
Ce ne face sa ne inchidem in noi...frica de a rani, frica de a fi raniti?
Nu ar fi mult mai simple lucrurile daca toti am putea spune exact ce gandim?
Si totusi...ce ne face sa mintim, sa ascundem ce simtim?
Spune ce simti, nu-ti complica viata!

Mi-am vandut sufletul unui strain.

Mi-am facut planuri de viata langa persoana iubita, imi imaginam cum o sa fim la batranete cu nepotii pe langa noi, il consideram familia mea. 
Singura persoana pe care o puneam pe primul plan, inaintea mea, era el. Nimic din ce spunea restul lumii nu conta, doar parerea lui conta, dar a venit acea zi, ziua care eram sigura ca nu o sa soseasca, eram prea sigura ca o sa imbatranim impreuna si totusi....a venit acea zi in care a plecat fara explicatii si a inchis usa in urma lui fara regrete.

Am simtit cum lumea mea se sfarseste, cum toate pentru care am luptat in toti acei ani nu mai reprezenta nimic, cum viata mea nu mai avea un rost. Am fost furioasa, am urlat si m-am zbatut pentru ce credeam ca e al meu si mi se cuvine, dar nu am obtinut nimic. Toate usile erau inchise iar eu nu intelegeam de ce.
Asa ca am inceput usor sa ma clatin intr-o lume straina pentru mine, pe care nu mi-am dorit sa o cunosc, o lume numita REALITATE.
Am pasit usor in realitate si am incercat sa supravietuiesc, dar gandul ca viata pe care o stiam pana atunci, se terminase, nu imi dadea pace asa ca am devenit o somnambula care se zbatea sa traiasca.
Am cautat refugiu in paturi straine doar din dorinta de a nu mai simti durerea, dar ziua o luam de la capat, ma simteam iar un zombi care inca mai respira doar ca sa spuna ca traieste.
Intr-o zi mi-am vandut sufletul unei persoane necunoscute fara a-mi imagina ce o sa se intample.
A fost bine pentru o seara iar apoi si pentru a doua zi. Mi-am dat seama ca acum pot sa adorm si chiar sa simt. Mi-am dat sufletul dar a fost placut, inima a inceput iar sa bata iar eu am inceput iar sa rad. Mi-am vandut sufletul cui a trebuit fara sa imi dau seama. Asa ca viata mea acum este plina de bucurii iar inima bate pentru persoana care m-a gasit. smile emoticon

Acel moment, acea clipa, acel minut din viata ta.

Incerci cu toata fiinta ta sa il uiti, dar nu reusesti.
La inceput stai toata ziua cu telefonul in mana in speranta ca va suna, ca ii vei auzi vocea si te va intreba „Ce faci, esti bine?” , atat iti doresti sa auzi, nimic mai mult.
Iti doresti sa stii ca inca se mai gandeste la tine, inca nu te-a uitat.

Dar zilele se fac luni si incepi sa iti pierzi speranta asa ca nu te mai uiti la telefon din minut in minut, acum te uiti doar o data pe zi. Apoi, lunile se fac ani si ti-ai pierdut speranta definitiv, nici nu mai vrei sa te gandesti la el pentru ca doare.
Dar, vine acea zi, atunci când crezi ca ti-a iesit definitiv din suflet, când crezi ca ranile s-au vindecat si ca nu ai ramas nici macar cu o cicatrice pe suflet, acea zi in care crezi ca esti fericita si implinita...vine acea zi in care iti suna telefonul si auzi „Buna, ce mai faci?”.
Pulsul incepe sa iti creasca, incepi sa iti aduci aminte cat de mult il iubeai, cat de mult ti-a lipsit, cat de mult ai asteptat sa sune. Apoi iti aduci aminte cat de greu ti-a fost dupa ce a plecat, cat de mult te-a durut inima si cat de mult ti-a luat ca sa incepi iar sa traiesti, asa ca ii raspunzi: ”Buna, am treaba, ce vrei?”.
O sa inventeze o scuza proasta pentru care te-a sunat iar tu nu o sa spui nimic, nici macar „PA”.
Asa se termina o poveste de dragoste frumoasa, in care amandoi se iubesc dar aleg sa mearga pe drumuri separate din teama de a nu fi iar raniti. frown emoticon

Am ajuns sa compar dragostea cu ruleta ruseasca!

Un text care mi-a placut foarte mult si care m-a pus pe ganduri.
Exact, cat de mult suntem dispusi sa riscam in dragoste?
Multumesc, P.!

„Am ajuns sa compar dragostea cu ruleta ruseasca!
Ruleta ruseasca...suna incitant, vrei sa joci jocul dar iti este frica sa apesi pe tragaci.
Ai maxim cinci incercari, la a 6-a esti mort, dar daca prima oara ai scapat, a 2-a oara te gandesti foarte bine daca mai vrei sa apesi pe tragaci.
Altii mai curajosi, ajung sa o faca si a 2-a oara, din inconstienta sau doar pentru adrenalina pe care o ofera jocul!
Asa ca, daca si dupa a 2-a incercare inca mai respiri, intrebarea este...cat de departe esti dispus sa mergi?
Te mai risti sau incepi sa te joci cu gloante oarbe?”

In viata, toti trecem prin despartiri, unii parasesc, altii sunt parasiti sau ambele.

In momentul in care am fost parasita, am incercat sa plang, dar nu am putut si nu intelegeam de ce.

Apoi am realizat ca nu concepeam faptul ca o relatie de atatia ani se poate termina cu un simplu...nu te mai vreau.

Mi-am propus sa fac tot posibilul pentru a ma schimba, sa indrept tot ce am crezut ca tine de mine pentru a putea salva relatia. Sa schimb tot ce imi reprosase ca am facut sau nu am facut in toti anii de relatie, sa fiu asa cum imi spusese inainte sa plece ca si-ar fi dorit sa fiu.
In mai putin de trei luni am devenit complet alta persoana. Increzatoare in mine, frumoasa, independenta, vesela, plina de viata. Aveam senzatia ca pot face orice imi propun, ca nimic nu imi poate sta in cale.
Prietenii si familia ajunsesera sa nu ma mai recunoasca, eram o varianta a mea, dar cu mult imbunatatita.
Apoi a venit si clipa in care l-am sunat pe iubitul meu pentru a ne vedea si sa stam de vorba, sa ii arat ca ma pot schimba, ca pot fi asa cum isi dorea el, sa ii spun ca il iubesc si sa imi mai dea o sansa.
Cand ne-am intalnit, mi-a marturisit ca adevaratul motiv pentru care ma parasise era acela ca se indragostise de altcineva, dar fusese mult prea las sa recunoasca acest lucru.
In acel moment am simtit cum incep sa imi curga lacrimile iar apoi sa izbucnesc in plans, dar mi-am dat seama ca nu erau lacrimi de durere, erau lacrimi de eliberare. Era acel ultim lucru pe care trebuia sa il fac pentru a merge mai departe...sa plang!
M-am ridicat de la masa si am plecat cu convingerea ca am lasat in urma mea un las, care m-a facut in tot acel timp sa ma simt vinovata pentru faptul ca ne despartisem si am gasit in mine femeia puternica de care eu uitasem complet.
Acum sunt aceeasi femeie puternica, doar ca am nevoie langa mine de un barbat la fel de puternic. smile emoticon

De ce merita sa iubim...

Din ce in ce mai multa lume spune ca iubirea nu merita, ca iti aduce doar suferinta asa ca, vreau sa va povestesc o intamplare din copilaria mea, intamplare ce m-a impresionat foarte mult si asta pe vremea cand nu aveam mai mult de 14 ani.

Inainte de sarbatorile de iarna, m-a trimis mama in piata sa cumpar brad. Acolo, in timp ce imi alegeam bradul perfect smile emoticon , am observat un cuplu in varsta, cam la 70 ani. Fara sa vreau, am auzit discutiile dintre ei care au fost cam asa:
"- Iubita mea, ce brad iti place tie, pe acela il luam.
- Mie asta imi place dar cred ca este prea mare pentru noi.
- Daca e sa fie prea mare si sa ocupe prea mult spatiu il dam Anei, ea sigur o sa se bucure (presupun ca Ana era fata lor).
- Bine, cum spui tu, atunci asa facem, il cumparm pe acesta.”
Moment in care l-au rugat frumos pe vanzator sa lege bradul, l-au achitat si au plecat.
La plecare am observat ca se tineau de mana iar sotul, in cealalta mana tinea bradul.
Eram mica atunci si totusi m-a impresionat foarte mult blandetea si caldura din vocea lor si m-a facut sa imi doresc si eu o astfel de persoana langa mine, atunci cand voi fi batrana.
Imaginea celor doi batranei inca o mai am si acum in minte si inca cred ca exista acea dragoste adevarata.....trebuie doar sa am rabdare si va veni.

Frica ne omoara!

Exista in viata clipe in care simti ca nu poti merge mai departe si vrei sa renunti la tot si toate. Acele clipe in care simti ca nu mai poti duce tot greul singur/a si nu stii ce sa faci pentru a iesi la liman.
Acela este momentul in care trebuie sa te asezi la masa, doar tu cu tine si sa incepi sa pui in balanta ce ai de pierdut daca pleci cu ce ai de castigat daca ramai. Nu incerca sa te gandesti la cei din jurul tau pe care ai putea sa ii ranesti pentru ca acestia, daca chiar te iubesc, te vor intelege. Incearca sa te gandesti doar la tine si la ce te face pe tine fericit/a.

Lasa frica deoparte pentru ca de cele mai multe ori frica este cea care ne tine pe loc. Incearca sa ai mai multa incredere in tine si sa fii mai optimist/a. Este necesar doar sa iti dai seama ce iti doresti si sa incepi sa faci ceva in sensul acesta. Chiar si un mic pas in directia buna, conteaza! Cand ne nastem, incepem cu pasi marunti asa ca... daca vrei sa te reinventezi, sa schimbi directia in viata, ia-o usor, pas cu pas.
Stiu, suna frumos dar... usor de spus, greu de facut.
Nu este usor, nimeni nu spune ca o sa fie usor dar va veni si ziua in care o sa treci peste tot greul si chiar o sa incepi sa te bucuri de viata. Cu cat amani mai mult, cu atat iti va fi si mai greu...doar o viata ai, incearca sa o traiesti frumos, fara regrete!

De ce doare sinceritatea?

Cand vine vorba de sex, toti suntem foarte deschisi si dispusi sa povestim experientele noastre dar cand vorbim despre dragoste, nimeni nu spune ce simte.
Incercam toti sa mintim, sa spunem ca nu am simtit dragostea sau sa nu recunoastem ca am fost raniti.
De ce este atat de greu sa spui ce este in sufletl tau si atat de usor sa minti....daca am putea fi sinceri, poate viata ar fi mai simpla iar persoanele din jurul nostru ne-ar oferi mai mult sprijin.
In plus, daca nu spunem ce simtim cum vrem sa primim ce ne dorim?

Esti liber/a sa faci ce vrei, macar pentru o secunda!

Ce s-a intamplat cu viata noastra, unde ne-am pierdut fericirea si visele pe care le aveam cand eram mici, de ce nu mai putem sa ne bucuram de lucrurile marunte pe care le ofera viata, unde s-au dus acele zile fara griji?
Acum ca avem toata lumea in fata noastra si nu ne mai opreste nimeni sa facem ce dorim, de ce nu ne mai putem bucura de viata ca in copilarie? 
Am o rugaminte la voi, incercati macar o data pe saptamana sa faceti ceva doar pentru voi, ceva din ce faceati cand erati copii, fara sa va ganditi la lucrurile care va apasa in viata de zi cu zi. Incercati sa iesiti din casa si sa va duceti intr-un parc, doar sa stati pe iarba si sa va bucurati de vremea frumoasa de afara sau sa luati o foaie de hartie si sa incepeti sa desenati (chiar daca nu aveti talent la desen, cand erati copii nu conta daca aveati talent sau nu).
Incercati sa faceti putin din ce faceati cand erati mici si s-ar putea sa va surprinda cat de placut o sa fie, chiar daca o sa dureze doar o clipa, va conta, va promit eu asta. 

In dragoste...

In dragoste ranim si suntem raniti dar cand inveti ceva, atunci cand esti tu cel care ia decizia sa plece sau cand cel de langa tine pleaca fara a mai spune nimic?
V-ati gandit pana acum la asta?

Eu, mi-am dat seama ca atunci cand am fost eu cea care a plecat, am ramas doar cu o amintire frumoasa si atat dar cand el a plecat am stat sa ma intreb cu ce am gresit.
O relatie se cladeste si se destrama in doi asa ca, atunci cand esti parasit/a intreaba-te de ce. Poate nu ti-ai dorit cu adevarat ca relatia sa mearga mai departe, poate ca ai fost prea egoist/a si te-ai gandit doar la binele tau sau poate doar ai renuntat sa mai lupti.
Asa ca, uneori e bine sa suferi, doar asa incepi sa te reanalizezi si sa iti dai seama ce poti imbunatati sau schimba la persoana ta.
In dragoste, uneori e bine sa fii tu cel ranit.

Nu te da invins/a, nu esti tu de vina!

Exista acele momente in care vrei sa spui tot ce simti si totusi nu spui nimic.
Atunci cand in fata ta se afla persoana draga tie si incerci sa te deschizi in fata ei, sa ii arati cine esti tu cu adevarat dar totusi nu reusesti acest lucru si nu intelegi care este motivul.
Motivul adevarat nu este ca iti e frica si doar pentru simplul fapt ca persoana de langa tine nu se poate deschide in fata ta asa cum iti doresti tu si asta te face sa iti pui un scut si sa vorbesti despre lucruri fara importanta pentru tine.

Asa ca, nu incerca sa te judeci pe tine pentru ca nu ai motiv, doar ca nu este omul potrivit pentru tine si probabil nu va lasa garda jos in fata ta, altfel o facea deja.
Deci, mergi mai departe si cauta persoana care isi doreste sa te cunoasca pe tine, asa cum esti tu si care iti va oferi siguranta de care ai nevoie pentru a te deschide in fata ei.
Inca exista astfel de oameni iar cand vei gasi barbatul/femeia potrivit/a vei putea sa fii tu, asa cum esti si nu o sa mai vorbiti lucruri fara sens.
Asa ca nu te lasa descurajat/a si mai incearca pentru ca sunt sigura ca vei gasi ce cauti.

In viata, infrunta greutatile oricat de infricosatoare ar parea.

Nu incerca sa fii las, nu spune nimeni ca trebuie sa fii erou. Tot ce trebuie sa faci este sa iti infrunti demonii, daca vei fugi si te vei ascunde mereu, nu inseamna ca o sa scapi, doar ca te vor gasi atunci cand te astepti mai putin. Stiu este foarte greu iar multi spun ca este o prostie…”de ce sa fac asta cand pot sa imi inec amarul in niste iluzii iar timpul le va vindeca pe toate”. Gresit, timpul nu vindeca nimic, noi suntem cei care putem face acest lucru. Daca astepti sa treaca timpul nu faci decat sa iti prelungesti agonia, sa faci si mai multe greseli in viata ta, sa pierzi si mai multi ani pe care nu ii vei mai recupera. Asa ca da piept cu realitatea, incearca sa faci pace cu tine ca apoi sa mergi mai departe.

Dor de copilarie!

In spatele blocului am un mic parculet unde in fiecare seara se aduna copiii sa se joace leapsa, pititea, sa se dea in leagan sau doar sa stea de vorba pe banca.

Mereu cand ajung seara acasa ma surprind singura ca ma uit la ei si zambesc cu putina invidie.
Am momente in care imi doresc sa mai sar si eu coarda afara in spatele blocului, sa joc sotronul, leapsa, pititea sau fotbal (da am jucat si fotbal).
Apoi ma gandesc cum ar da, sa vezi o femeie ca mine in spatele blocului, seara ca joaca sotronul. Asa ca ma linistesc si ma duc acasa.

Dar inca imi e dor sa fiu copil, de momentele in care ne adunam si scotoceam in buzunar sa vedem cati bani avem (cei norocosi care primeau bani de la parinti) si ne cumparam biscuiti (imi aduc si acum aminte ca existau niste biscuiti gen eugenii numai ca erau inveliti in ciocolata) si ii imparteam la cati eram, nu conta ca fiecare manca doar o bucatica care nu-i ajungea nici pentru o masea.
Iar apoi ni se facea sete si unul dintre noi trebuia sa se sacrifice sa mearga in casa sa aduca o sticla de apa (spun sa se sacrifice pentru ca exista riscul sa-l opreasca parintii in casa) sau mergeam la centrala din spatele blocului (punctul termic), in sir indian ca sa cerem voie sa bem apa de la chiuveta.
Mai tineti minte iarna cand veneau colindatorii la usa si era mereu un copil mai mic, in fata grupului care era complet afon si nici macar nu stia versurile dar urla cat il tineau plamanii si punea foarte multa pasiune in acel raget, eu eram acel copil pe care mereu il puneau cei mari la inaintare si de care se amuza toata lumea dar care la sfarsitul cantecului primea toti banii (bani pe care ii imparteam si normal, mergeam sa ne cumparam dulciuri).
Imi e dor de iernile in care stateam toata ziua in zapada si faceam cazemate sau ne dadeam pe derdelus iar cand ajungeam in casa nu ma lasa mama sa fac nici macar un pas mai departe de usa pana nu imi dadea toate hainele ude jos de pe mine, iar apoi senzatia pe care o aveam cand incepeam sa ma incalzesc si simteam ace in tot corpul.
Dor de verile cand mergeam la mare si nu putea sa ma scoata mama afara din apa.
Dor de momentele cand ma jucam fotbal si era chemat in casa copilul cu mingea, asa ca ramaneam fara minge si trebuia sa gasim un alt joc.
Dor de zilele de vara cand mergeam la furat de mere sau cirese.
Dor de primul sarut, cine isi mai aduce aminte de primul sarut?
Dor de viata de copil lipsita de griji.
Mereu imi doream sa ma fac mare iar acum vreau sa fiu iar copil.
Inca ma mai duc in parc si ma asez pe o banca, inca imi mai place sa dau muzica tare si sa topai in casa sau sa ma uit la desene dar asta nu ma face iar copil.
Dor sa fiu iar copil!

Ce inseamna dragostea?

Pana de curand, daca m-ai fi intrebat daca cred in dragoste iti spuneam ca nu, nu exista acea dragoste adevarata….pana de curand. 

Apoi am inceput sa ma gandesc ce inseamna pentru mine dragostea adevarata, cum o vad eu, ce mi-as dori eu de la ea si mi-am dat seama ca exista, doar ca depinde cum o privim, pentru fiecare dintre noi dragostea reprezinta altceva.
Multi isi doresc o persoana cu care sa isi petreaca tot timpul, sa le faca micul dejun, sa le alinte, sa le pupe de noapte buna, sa le spuna cat de bine arata, sa le faca sa rada, sa isi petreaca toata viata (zi si noapte) alaturi de acea persoana.
Da, suna foarte frumos dar…ce imi doresc eu de la dragoste, sau mai bine spus de la persoana iubita: NIMIC.
Stiu ca o sa imi faca cafeaua dimineata (macar la inceput), stiu ca o sa ma pupe de noapte buna, stiu ca o sa imi aduca uneori flori dar mai stiu si ca…o sa ma supere, sa ma certe, sa plece cand eu ii spun sa stea, sa ma faca sa sufar.
Asa ca…nu trebuie sa ai asteptari decat de la tine, iar daca ai plecat la drum cu cineva inseamna ca este acel cineva pe care tu il consideri cel mai bun pentru tine (chiar daca nu iti aduce cafeaua dimineata, chiar daca uneori te mai si enerveaza), este persoana pe care tu ai ales-o sa iti fie alaturi, pe care o accepti asa cum este si nu ceri decat sa fie sincera cu tine si sa te respecte.
Asa ca, nu imi doresc nimic de la dragoste dar cred in ea.