La inceput stai toata ziua cu telefonul in mana in speranta ca va suna, ca ii vei auzi vocea si te va intreba „Ce faci, esti bine?” , atat iti doresti sa auzi, nimic mai mult.
Iti doresti sa stii ca inca se mai gandeste la tine, inca nu te-a uitat.
Dar zilele se fac luni si incepi sa iti pierzi speranta asa ca nu te mai uiti la telefon din minut in minut, acum te uiti doar o data pe zi. Apoi, lunile se fac ani si ti-ai pierdut speranta definitiv, nici nu mai vrei sa te gandesti la el pentru ca doare.
Dar, vine acea zi, atunci când crezi ca ti-a iesit definitiv din suflet, când crezi ca ranile s-au vindecat si ca nu ai ramas nici macar cu o cicatrice pe suflet, acea zi in care crezi ca esti fericita si implinita...vine acea zi in care iti suna telefonul si auzi „Buna, ce mai faci?”.
Pulsul incepe sa iti creasca, incepi sa iti aduci aminte cat de mult il iubeai, cat de mult ti-a lipsit, cat de mult ai asteptat sa sune. Apoi iti aduci aminte cat de greu ti-a fost dupa ce a plecat, cat de mult te-a durut inima si cat de mult ti-a luat ca sa incepi iar sa traiesti, asa ca ii raspunzi: ”Buna, am treaba, ce vrei?”.
O sa inventeze o scuza proasta pentru care te-a sunat iar tu nu o sa spui nimic, nici macar „PA”.
Asa se termina o poveste de dragoste frumoasa, in care amandoi se iubesc dar aleg sa mearga pe drumuri separate din teama de a nu fi iar raniti. frown emoticon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu