Dor de copilarie!

In spatele blocului am un mic parculet unde in fiecare seara se aduna copiii sa se joace leapsa, pititea, sa se dea in leagan sau doar sa stea de vorba pe banca.

Mereu cand ajung seara acasa ma surprind singura ca ma uit la ei si zambesc cu putina invidie.
Am momente in care imi doresc sa mai sar si eu coarda afara in spatele blocului, sa joc sotronul, leapsa, pititea sau fotbal (da am jucat si fotbal).
Apoi ma gandesc cum ar da, sa vezi o femeie ca mine in spatele blocului, seara ca joaca sotronul. Asa ca ma linistesc si ma duc acasa.

Dar inca imi e dor sa fiu copil, de momentele in care ne adunam si scotoceam in buzunar sa vedem cati bani avem (cei norocosi care primeau bani de la parinti) si ne cumparam biscuiti (imi aduc si acum aminte ca existau niste biscuiti gen eugenii numai ca erau inveliti in ciocolata) si ii imparteam la cati eram, nu conta ca fiecare manca doar o bucatica care nu-i ajungea nici pentru o masea.
Iar apoi ni se facea sete si unul dintre noi trebuia sa se sacrifice sa mearga in casa sa aduca o sticla de apa (spun sa se sacrifice pentru ca exista riscul sa-l opreasca parintii in casa) sau mergeam la centrala din spatele blocului (punctul termic), in sir indian ca sa cerem voie sa bem apa de la chiuveta.
Mai tineti minte iarna cand veneau colindatorii la usa si era mereu un copil mai mic, in fata grupului care era complet afon si nici macar nu stia versurile dar urla cat il tineau plamanii si punea foarte multa pasiune in acel raget, eu eram acel copil pe care mereu il puneau cei mari la inaintare si de care se amuza toata lumea dar care la sfarsitul cantecului primea toti banii (bani pe care ii imparteam si normal, mergeam sa ne cumparam dulciuri).
Imi e dor de iernile in care stateam toata ziua in zapada si faceam cazemate sau ne dadeam pe derdelus iar cand ajungeam in casa nu ma lasa mama sa fac nici macar un pas mai departe de usa pana nu imi dadea toate hainele ude jos de pe mine, iar apoi senzatia pe care o aveam cand incepeam sa ma incalzesc si simteam ace in tot corpul.
Dor de verile cand mergeam la mare si nu putea sa ma scoata mama afara din apa.
Dor de momentele cand ma jucam fotbal si era chemat in casa copilul cu mingea, asa ca ramaneam fara minge si trebuia sa gasim un alt joc.
Dor de zilele de vara cand mergeam la furat de mere sau cirese.
Dor de primul sarut, cine isi mai aduce aminte de primul sarut?
Dor de viata de copil lipsita de griji.
Mereu imi doream sa ma fac mare iar acum vreau sa fiu iar copil.
Inca ma mai duc in parc si ma asez pe o banca, inca imi mai place sa dau muzica tare si sa topai in casa sau sa ma uit la desene dar asta nu ma face iar copil.
Dor sa fiu iar copil!