Singura persoana pe care o puneam pe primul plan, inaintea mea, era el. Nimic din ce spunea restul lumii nu conta, doar parerea lui conta, dar a venit acea zi, ziua care eram sigura ca nu o sa soseasca, eram prea sigura ca o sa imbatranim impreuna si totusi....a venit acea zi in care a plecat fara explicatii si a inchis usa in urma lui fara regrete.
Am simtit cum lumea mea se sfarseste, cum toate pentru care am luptat in toti acei ani nu mai reprezenta nimic, cum viata mea nu mai avea un rost. Am fost furioasa, am urlat si m-am zbatut pentru ce credeam ca e al meu si mi se cuvine, dar nu am obtinut nimic. Toate usile erau inchise iar eu nu intelegeam de ce.
Asa ca am inceput usor sa ma clatin intr-o lume straina pentru mine, pe care nu mi-am dorit sa o cunosc, o lume numita REALITATE.
Am pasit usor in realitate si am incercat sa supravietuiesc, dar gandul ca viata pe care o stiam pana atunci, se terminase, nu imi dadea pace asa ca am devenit o somnambula care se zbatea sa traiasca.
Am cautat refugiu in paturi straine doar din dorinta de a nu mai simti durerea, dar ziua o luam de la capat, ma simteam iar un zombi care inca mai respira doar ca sa spuna ca traieste.
Intr-o zi mi-am vandut sufletul unei persoane necunoscute fara a-mi imagina ce o sa se intample.
A fost bine pentru o seara iar apoi si pentru a doua zi. Mi-am dat seama ca acum pot sa adorm si chiar sa simt. Mi-am dat sufletul dar a fost placut, inima a inceput iar sa bata iar eu am inceput iar sa rad. Mi-am vandut sufletul cui a trebuit fara sa imi dau seama. Asa ca viata mea acum este plina de bucurii iar inima bate pentru persoana care m-a gasit. smile emoticon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu