Am incetat de
foarte mult timp sa mai merg cu capul lasat in pamant atunci când
ies din casa sau sa ma asez la o masa si sa-mi scot imediat telefonul
pentru a vedea ce se mai intampla pe Facebook sau pe alte retele de
socializare.
Imi place atunci
când ies pe strada sa observ lumea din jurul meu, sa le analizez
reactiile si sa-mi imaginez ce-i framanta.
Ti s-a intamplat
vreodata sa mergi pe strada si sa treaca cineva pe langa tine care sa
se uite fix in ochii tai? Care este prima ta reactie, incerci sa-ti
feresti privirea? De ce am ajuns sa facem acest lucru, de ce un
simplu contact vizual cu o alta persoana a ajuns sa ne intimideze
atat de mult?
Cred ca am ajuns
sa nu mai stim sa comunicam in viata reala, ne-a acaparat atat de
mult Facebook-ul incat nu mai suntem capabili nici macar sa raspundem
la un zambet sau o privire frumoasa.
Surprind in
restaurante sau la terase din ce in ce mai multe cupluri care nu-si
schimba nici macar o privire,
sunt cu ochii tintiti in telefoane si nu cred ca fac asta
pentru ca nu mai au ce sa-si spuna, o fac doar pentru simplul fapt ca
s-au obisnuit asa, se simt in largul lor in lumea virtuala unde viata
este mult mai simpla.
Si asa ajungem sa
fim singuri, sa nu mai fim capabili sa facem fata trairilor pe care
ti le poate oferi un simplu zambet aruncat in treacat pe strada sau o
simpla vorba frumoasa.
Cum sa mai credem
in dragoste la prima vedere daca am ajuns orbi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu